Tot legat de compresie si rezolutie, mai intervine si problema generala a tuturor camerelor video, sensibilitatea. O camera video da rezultate intotdeauna direct proprotionale cu cantitatea de lumina pe care o reflecta imaginea filmata. Daca in domeniul foto un blitz rezolva de cele mai multe ori satisfactor problema, la camere video situatia este mult mai problematica : o lampa puternica deranjeaza subiectul filmat pentru ca emite lumina permanent, ca sa dureze mult timp trebuie sa consume baterii puternice, mari si/sau scumpe, utilizarea camerei nu mai este atat de usoara etc.
In lipsa unei lampi si prezenta luminii insuficiente, camera incearca sa amplifice electronic semnalul prea slab (gain), aici aparand bine-cunoscutul noise/zgomot materalizat prin purici pe ecran. Daca in analogic purecii acestia mai erau limitati in frecventa si erau si de culoare alb-negru fiind stocati pur si simplu aditiv peste imagine, in digital ei inlocuiesc informatia utila, culoarea lor orientata spre verde/albastru este mult mai deranjanta iar algoritmii de codare digitala, neputand sa ii diferentieze de detaliul real, ii includ in intregime la compresie.
Prin urmare scena sufera o mare reducere de calitate, intreaga imagine fiind degradata puternic inca din prima etapa, unde chiar daca nu atinge limite sub orice critica, o compresie ulterioara nu va mai fi posibila sau va da rezultate teribil de proaste.
Acesta este motivul pentru care de obicei, filmarea in casa, seara sau intr-o biserica, cu o camera digitala ieftina, poate arata mult mai rau decat cu o camera analogica de categorie comparabila ca pret, sau chiar mai ieftina.
Ce se poate face ? Este adevarat ca si tehnica filmarii de calitate este de multe ori ceva mai greu de stapanit decat cumpararea efectiva a aparatului.
Setarile automate sunt cele care descriu situatia de mai sus. De aceea setarile manuale joaca un rol important in avantajele unei camere video.
Intotdeauna, indiferent de camera, se poate folosi o expunere ceva mai mica (imaginea sa fie mai intunecata dar si mai lipsita de pureci) si apoi in calculator (la aparatele digitale transferul video fiind mai simplu si mai ieftin) sa se incerce o atenta si fina corectie de culoare/luminozitate. Metoda nu prea inlocuieste lipsa nivelului de sensibilitate mai bun al unei camere mai scumpe (dinamica imaginii iluminate artificial sufera o pierdere de detalii si nu se compara cu o imagine capata corect de la bun inceput), dar atenueaza cat de cat aceasta problema mult mai deranjanta in celalalt caz.
Este insa o solutie numai partiala si pentru pasionatii, asta fiind o recomandare buna pentru cazul al doilea, al studentului fara psoibilitati materiale dar dornic sa invete si sa lucreze materialul pe calculator dar nu si al semi-profesionistului care oricum intentioneaza sa monteze filmul final dar nu poate trece cu vederea un asemenea factor major.
Formatul analogic Hi8 de pilda, poate scoate rezultate mai bune la lumina slaba decat unele camere video digitale, mai putin perfomante. Mai tarziu si aceste benzi pot fi trecute in digital, (cum vom explica putin mai jos), prin solutia celor de la Sony cu Digital8.
Oricum, modul cum o camera video inregistreaza la lumina slaba, nu poate fi explicat sau citit,
